EXPOZIŢIE TEMPORARĂ: Dantelele reginelor

EXPOZIŢIE TEMPORARĂ: Dantelele reginelor

Originea dantelei, ca şi a celorlalte arte textile, este învăluită de un mister întreţinut de legendele care încearcă să explice sursele acestui meşteşug. Una dintre cele mai cunoscute legende ne vorbeşte despre o tânără din Veneţia care îşi aştepta iubitul marinar plecat în largul mărilor şi oceanelor. Marinarul i-a lăsat ca amintire un coral. Fata, privind îndelung coralul a încercat să imite ornamentele bogate şi variate ale acestuia, cu ajutorul acului şi al firelor de aţă.În a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi apoi la începutul secolului următor, femeile din pătura înaltă a societăţii româneşti încep să se îmbrace elegant ca la Viena şi Paris , poartă mănuşi, evantaie, pălării şi umbreluţe cochete. Era esenţial să înveţe să cânte la un instrument muzical, să brodeze, să danseze şi, în general, să aibă cultură muzicală, semn de mare rafinament.

Desigur, suveranele constituiau un model pentru întreaga lume feminină din epocă; regine sau prinţese, ele dădeau tonul, atât din punct de vedere vestimentar, cât şi al atitudinii etice şi estetice.

Regina Elisabeta (1843 – 1916) avea un colţ, ca un altar , dedicat dantelelor. Regina îşi alesese pseudonimul literar Carmen Sylva şi pe lângă activităţile de scriitoare, pictoriţă şi muziciană, a cultivat şi a practicat lucrul de mână, ca o artistă A lucrat neîntrerupt, cu talent, îndrăzneală şi ingeniozitate. Din cartea scrisă de prietena ei, lady Katharin L. Hoare, despre dantela cu suveica (The Art of Tatting, publicată la Londra , la editura Longmans, Green and Co, acum o sută de ani, în anul1910), şi ilustrată cu exemple din creaţiile reginei, aflăm mulţimea domeniilor în care s-a lansat, de la vălul de iconostas al bisericii din Sinaia sau acoperământul de potir, cusut cu perle veritabile, la cuvertura de pat şi rochiţa nepoatei ei cu acelaşi nume, Elisabeta. Cea mai cunoscută piesă este scutecul pentru botezul micului prinţ, care avea să devină regele Carol al II-lea, născut în 1893, şi care a primit medalia de aur la Expoziţia Universală de la Paris, din anul 1900.

Regina Maria (1875 – 1938) , considerată pe drept cuvânt cea mai elegantă şi frumoasă suverană din Europa, a învăţat, încă din copilărie, ca orice domnişoară, pe lângă muzică şi pictură, tehnicile broderiei şi dantelei. Prin tradiţie, i se atribuie motivul crucii gamate, preferată şi emblematică pentru spiritul reginei, cusută pe o faţă de masă şi desenată cu precădere în lucrările sale plastice.

Regina Elena (1896 – 1982), mama regelui Mihai, a avut viaţa cea mai zbuciumată, dar şi cea mai discretă dintre reginele României. Ea a aplicat gândurile scrise de regina Elisabeta în prefaţa cărţii despre dantele: “ Câte griji şi necazuri, câtă adâncă angoasă şi tristeţe (e ţesută) în tăcutul lucru al femeii (…) Multe ar spune : Ce noroc că dantela mea nu poate vorbi. Ce uimitor ar fi să-şi ridice vocea şi să desvăluie gândurile …(…) Cusătura ascunde ici o lacrimă, dincolo un oftat sau o vorbă reprimată, care rostită ar fi rănit…” .Cuverturile brodate de regina mamă, păstrate în palatul Elisabeta din Bucureşti dezvoltă motive orientale de o mare bogăţie –cu garoafe şi bujori roşii - care îi aminteau singuraticei regine de copilăria ei din Grecia.

Expoziţia Dantelele reginelor este al doilea capitol din proiectul Cochetărie feminină şi este organizată în colaborare cu doamna Adina Nanu, istoric de artă din Bucureşti, a cărei bogată colecţie de vestimentaţie şi dantele constituie fondul majoritar al expunerii. Piesele din colecţia M.N.Peleş completează în mod fericit datele privind aplecarea suveranelor spre arta dantelei şi a broderiilor, readucând atmosfera saloanelor cu parfum de altădată.

Afişul expoziţiei: G.P. Healy, Principesa Elisabeta în costum popular românesc, ulei pe pânză, 1872

Expoziţia va putea fi vizitată până la data de 15 ianuarie 2011.
Program de vizitare:
Miercuri - duminică: 9:00 - 17:00
Luni, marţi - INCHIS
Taxe de intrare:
Adulţi: 6 lei
Elevi, studenţi, posesori de Card Euro<26: 1,5 lei